All the sadness in the world

Asa simt uneori, out of the blue, cum ma cuprinde volens-nolens, toata tristetea si apasarea lumii intregi.

Merg pe strada si ma dor piciorusele schioape ale cateilor vagabonzi, mainile tremurande cu un chistoc de tigare infipte intre degetele murdare trimise la cersit, bolile batranilor care se intorc cu plasa goala de la farmacie si cu un nod in gat de la obida inghitita silit, in fiecare zi chinuita a vietii lor de nobody’s parent.

Mai mult ca oricand le vad fara sa ma fortez sa ma uit, le simt fara sa ma traga nimeni de poala rochiei, ma afecteaza mai mult decat un simplu tremur si o strangere de inima. Si mai mult ca oricand as vrea sa pot face ceva, cat de mic, dar sa incep de undeva, sa pun si eu prisosul meu in slujba binelui.

All the sadness in the world… and nothing to do about it?

Sunt o gramada de oameni cu suflet de aur care au gasit puterea sa faca, la inceput putin. Insa le-a facut Dumnezeu darul minunat de a intalni alti oameni cu inima buna si putinul lor s-a inmultit ca painile si pestii Mantuitorului.

Primul exemplu care-mi vine in minte este GIA

Insa sunt sigura ca sunt mai multi. Si imi doresc sa fie mai multi.

Caci daca n-ar exista astfel de oameni, cuvinte ca daruire, voluntar, caritate, iubire de oameni si grija fata de animalutze n-ar mai fi fost inventate si folosite, iar lumea asta, asa cum bine-o stim, ar fi fost un loc cu mult mai trist si mai urat decat ne-am putea-o imagina vreodata.

Concluzia mea; sadness ends when you start reacting, when you start careing, when you start…

The Silver Effie

Vorbele sunt de prisos:)

Campania Snickers – UrbanArena a castigat Silver Effie aseara la gala Effie 2009.

Si dovada…

 

Am o echipa de ciocolata:) and I’m so proud of it!

Cand fusei la Underlondon 3…

…tare bine ma simtii:)

Absolut de bine:))

Ca si cand ieri n-a existat…

… ca si cum maine nu va mai veni.

A devenit mantra pe care o repet de 10 ori dimineata inainte de a deschide ochii.

Traieste, uita, traieste, nu-ti aminti, vorbeste-i memoriei ca unui copil mort, cu duiosie, incet, si ireversibil pierdut.

Nu vreau sa imi aduc aminte de The eternal sunshine of a spotless mind si sa imi propun acelasi memory erase pentru ca in the end ar fi acelasi chin: sa traiesti cu amintirile sau sa mergi prin viata gol ca o castana seaca, hell both ways.

Insa nici nu pot sa trec la urmatorul nivel: forgive&forget, pentru ca ceva acolo, in mecanismul afectiv, s-a stricat. I’ve lost faith…Si cand iti pierzi credinta cum poti sa mai mergi la biserica?

Orice moment frumos ma duce inevitabil cu gandul la raul deja comis, la inselatorie, prefacatorie si simulari fortate de dragul contextului favorabil sau al imprejurarilor casual, random, cum s-o nimeri.

Naiba sa ma ia cu paranoia si cu jumatatea mea de inima ciuntita si incapabila.

Ca si cand ieri ar mai trebuie sa conteze, ca si cand maine ar putea sa nu vina, ca si cum n-as putea trai fara sa-mi mai pese, fara sa mai doara, fara sa pot ingropa cadavrul propriului trecut.

Ca si cand ar trebui sa zgarii tastatura cu unghiile de la mana stanga…

Scurta poveste a unui om sfarsit

Cine nu crede ca se poate muri din dragoste, ori a trait degeaba, ori  e gol pe dinauntru. Ori e deja mort din alta cauza, ce logica stupida.

Am murit azi din iubire, din prea multa iubire de aproape si din prea putin return of investment, if you know what I mean.

Nu va scriu din rai, iad sau purgatoriu, sunt tot aici in everyday hell called life, insa ma simt ca si cum as fi plecat dintre cei vii, fara puls, golita de tot sangele si eviscerata complet.

E ingrozitor sa nu poti dormi o noapte intreaga gandindu-te unde ai gresit daca n-ai gresit, de ce ti se intampla asta cand tu traiai cu iluzia fericirii supreme, cu gandul ca iubesti si esti iubit inapoi…

Si atunci totul se darama brusc, cu zgomot de lemn putred, tavanul ma apasa pe piept, sangele imi biciuieste tamplele, lumea mea asa cum o stiam pana azi dispare.

Ca m-a inselat nu e poate cea mai mare tragedie, dar ca nu ma mai iubeste…ei intr-adevar, certitudinea ca nu ma mai iubeste poate constitui un bun motiv de sinucidere din dragoste.

Toti copacii au inflorit, e o orgie de culori si de petale inlantuite parca intr-un unic orgasm al primaverii. Si mie mi s-a uscat sufletul ca o creanga retezata si lasata in tarana, biet ciot invalid.

E ironic cum toata lumea se pregateste de Inviere si eu simt nevoia sa-mi sap mormantul, cat mai adanc si cat mai repede.

Cand a inceput totul mi-am spus ca o dragoste prea mare poate sa ucida, dar n-as fi putut trai cu mai putin de-atat. Asa a inceput totul, ca intr-un vis. Ce pacat ca finalitatea oricarui vis e inevitabila trezire.  As prefera sa nu mai fiu nevoita sa deschid ochii niciodata. Si sa nu uit nimic, niciodata.

Asta sa fie blestemul meu, sa traiesc dar sa fiu dead inside si sa nu pot sa uit, sa imi aduc aminte fiecare bucatica din tine, din noi, din…This love

May I rest in peace, in the beloved memory of you!

L’amour toujours…stupide

Cum e sa te simti mereu ca un caine care alearga intr-una dupa stapanul altui caine?

Cum te simti cand iubesti pe cineva despre care stii de la bun inceput ca e in love with somebody else. Sau pur si simplu ca nu va fi niciodata al tau, a ta?

Cum se simte lupul de stepa in singuratatea lui care dintr-o data inseamna doi, lupul de stepa indragostit?

Alergand acum ca un catelandru docil, cu urechile pleostite bland si cu ochii lacrimosi. Asteptandu-si cuminte locul la mangaiat el, care inainte n-ar fi dat un os pe dragoste si n-ar fi miscat un muschi pentru inima nimanui (decat daca venea pe tava impreuna cu sos de vin:)

Cum se prostesc toti cand ii loveste amocul, ce boala tampa e dragostea pentru fiarele padurii:)

Cand eram lup de stepa si eu, paduri cutreieram…

Later edit: Mes excuses a l’amour

Mi-e dor de mare ca de o iubita

Si atat de mult imi doresc sa simt miros de alge in par. Si mi-e atat de mult dor de nisipul ud sub patura.

Un ultim pahar si vajaitul sacadat in timpan, mereu la fel, de fiecare data diferit.

Mi-e dor de mare ca de o iubita tomnatica, pe care o revad cand si cand, cu o lunga si dureroasa pauza carnala survenita peste iarna. Insa de cum da coltul ierbii patima revine, sorbul ei ma inghite fara sa tina cont de distanta, de vreme sau de timp. Caci viata m-a invatat ca e timp pentru toate si marea a trait ceva la viata ei:)

Asociez iubitei asteia intotdeauna atatea senzatii, un noian de mirosuri si gusturi amarui-sarate si cred ca e singura dragoste pe care nu sunt geloasa s-o impart. Nu ma deranjeaza ca iubesc o curva, sper doar sa fie singura, sa ma opresc aici cu pasiunile de moralitate indoielnica.

I’m in the mood for love and I’m counting the hours…

Melancolie de primavara

Intotdeauna primavara ma gaseste inevitabil indragostita si debuteaza iremediabil cu o melancolie din care simt ca nu voi mai reusi sa ma deslusesc, ca o pacla dulceaga ce-mi impaienjeneste vederea si gandurile si inima.

It feels so good though:)

Cand imi simt inima batand nebuneste, cand aproape nu mai respir si e ca si cum Sisif s-ar fi transformat in alpinist utilitar cu tot cu bolovanul lui in spate.

A trecut ceva timp de cand m-am simtit in love for the first time, ultima oara m-am trezit iubind singura, lipsea obiectul adoratiei. Insa cand treci prin tine ca printr-o arhiva de mail gasesti intotdeauna scrisori pe care n-ai mai apucat sa le trimiti, ganduri pe care n-ai avut cui sa le impartasesti si oameni pe care n-ai mai indraznit sa-i iubesti.

I’m having dreams on fire

Si e doar inceputul primaverii:)

The most inappropriate love…

… is probably the one that turns me on more than any other.

Pe principiul clasic al lucrurilor interzise care devin cele mai tulburatoare pasiuni in viata, o dragoste nepotrivita se infatiseaza dintr-o data ca suitable and appealing. Desi stiu de la bun inceput ca e o poveste moarta inainte de nastere, nespovedita si fara lumanare.

Imi place stilul felinei somnoroase aparent, plictisite aparent, care isi ridica doar coltul genelor ca sa te priveasca usor apatic, desi cumva in sinea ei iti pregateste patul cald din sucurile gastrice, in stomacu-i primitor:)

Stilul asta nu ma lasa sa mor – nu ma lasa sa traiesc, jocul de-a rece-cald, imi suscita brusc interesul and I fall for it, every time.

Insa in momentul in care se ajunge la frectii la picior de lemn, la erectii premature sau la prea mult zgomot pentru nimic… gasesc mai mult decat flasca pasiunea initiala, searbada nebunia primelor momente si talambe declaratiile fara acoperire.

So, think twice, but think!

Although I find it hard to do with your sex on fire

Le Malizie di Venere

Can this be true love,

That makes me feel this way?

Or just a new love

That will fade away?

I’ve never felt this way before

So how can I be shure

That this can really be

TRUE LOVE.