Lehamitea de dupa, sindromul post si munca innobilatoare
Da, m-am intors de doua zile dar ieri nu m-am simtit in stare sa-mi verific mailul daramite sa ma invrednicesc sa scriu ceva si pe blog, dragutul de el, l-am lasat singurel atata amar de vreme.
Nu stiu cum ma simt, dar am asa o dulce moleseala care imi inmoaie oasele si o data cu ele si vointa. Stau, ma mai uit pe geam, ma uit in tavan, mananc si plang, inghit.
Au fost niste sarbatori de neuitat, dar mi-e greu sa mai insir aici, insira-te margarite, toate peripetiile noastre devenite snoave. Pentru detalii pe larg, la foc automat, consultati va rog blogul lui Vlad, mi-e si lene sa-l mai link-uiesc, il gasiti in blogroll.
Acum ca am revenit imi fac o fisa psihologica in care notez zilnic noi si noi anomalii, usoare depresii si tulburari/fluctuatii comportamentale. Trec asa de la ras nebun la stari de melancolie, nu-mi mai iau vitaminele si cred, si aici ma bizui pe voi sa-mi spuneti, cred ca vreau o schimbare. Nu de sex, nu de locuinta, nu de prieteni, de Viata.
Cred ca o sa-mi iau in curand un concediu de vreo 2 saptamani si o sa imi revizuiesc directia de vaslit. Pentru ca ma tem ca iar mi-am pozitionat gresit barca, exact impotriva curentului. Si nu ma pot bizui pe flux si reflux intr-un paraias pe care il pot sorbi intr-un pahar cu apa. Mai bine inot pe uscat.
Poate am mancat prea mult, am baut prea mult, am facut prea multa miscare pe munte sau n-am facut destula. Numai Dumnezeu stie daca ce-am facut e bun sau rau. Eu stiu doar ca e bun facut.
Ca m-am intors e cert, dar nu mai stiu daca cine ma locuieste momentan sunt eu sau doar un chirias obosit, actor de mana a doua, care se straduieste din rasputeri sa-mi traiasca viata.
Dar, cum munca il innobileaza pe om si mai e si bratara de aur pe deasupra, o sa-mi bag capul sub jug si o sa ma inrolez la plug. Pentru ca asa ii sta bine proletarului: protestatar dar mereu la datorie, prezent la apelul de la ora 9 in fata calculatorului, cu ochii zgaiti de somn dar cu self asteam-ul la cote maxime.
Shut me down, I’ve lost my faith in work.
ianuarie 10, 2007 la 12:50 pm
Stii ca singurul mod de a scapa de probleme e sa le rezolvi, nu? I mean, cred ca toti ne-am iesit un pic din ritm in vacanta asta de iarna si – da – lipsa presiunii zilnice a dezlantuit ganduri “necurate” la adresa a ceea ce faceam pana acum. Dar – e putin probabil ca lucrurile sa se intample altfel de acum inainte, unless some major breakthroughs are taken…:)
So – exista 2 variante (intodeauna exista 2 variante): ori pui mana si muncesti si mai indrepti lucrurile din mers, ori faci ceva radical acum!…
These are defining moments…:)
ianuarie 10, 2007 la 2:48 pm
Draga Doru, I always thought sex is the answer to all major problems of our little world.
Dar eu ma rezum la munca momentan, consum mai multe calorii si e si mai bine platita cred:))