Copacii ca mirese despletite

 Un coridor gatit de nunta, asa a fost drumul de vineri si cel de intoarcere duminica. In nebunia de parfumuri si degradeuri de alb, roz si toate nuantele de verde, am simtit primavara ca o palma peste fata. Numai ca nu m-a durut, din contra:)

Am primit primavara ca pe-un dar si m-am gandit sa-l dau mai departe. Poate ar trebui sa stiti si voi, truditorii prin birouri si pivnite intunecoase, ca daca iesiti pe strada o s-o vedeti alergand printre tramvaie, insa daca iesiti din minunatul si murdarul Bucuresti o sa priviti copacii ca mirese despletite, asteptand ca pocnetul mugurilor sa se transforme sfios dar sigur, in bazait de petitori.

Asa ca, treaba voastra, eu v-am spus, a venit, daca vreti s-o primiti bine, daca nu ea intra oricum, ca e stapana:))

Enjoy spring!

Later edit: Mi-a zburat fereastra la perete in dimineata asta, mi-o sparsese soarele care nu mai avea rabdare sa ma vada. Primavara, ca nebuna, mi-a dat navala in casa si m-a trezit mai bine decat toate cafele pe care le-am turnat in vena in toate diminetile lumii.

Asa ca primavara mi-a intrat in suflet prin efractie, dar n-o s-o reclam, vreau doar s-o demasc si sa-i dau si adresele voastre, nu de alta, dar nu vreau sa fiu doar eu singura praduita de somnul dulce al zorilor.