Am privit primavara in ochi…

…printre multe cutii de bere, gratare si chiote razboinice de voinici ametiti de-atata lupta cu capacele indaratnice:)))

Nu mi-a venit sa cred pur si simplu cat de frumos e cerul cand il privesti printre ramurile unui tei inverzit, cum am plecat acasa imbibata de parfumul liliacului ce iti sare in cale din toate curtile, e o frenezie, un delir de culori si senzatii, m-am imbatat cu primavara (si cu putin ajutor alcoolic ce-i drept).

Duminica am trecut putin si pe malul Dunarii, imi lipsea batrana doamna si m-am bucurat de revedere:))) Frumoasa dar cam subtiratica, i s-au mai imputinat bratele cu care mangaia malurile noastre si ale vecinilor prieteni cultivatori de castraveciori si gogosari:))) Stralucea in soare ca solzii unui sarpe lenes si bland, pana la proba contrarie, evident:))

De 1 mai am toate sansele sa revad nisipurile de aur si sa le cinstesc cu vinut, cu gratarel si cu un fotbal pe cinste la umbra codrului. Caci iubitul etern al Dunarii la Corabia este codrul, padurea care-si intinde degetele picioarelor la limita apei, atat de aproape si totusi despartiti:).

Mai am un loc liber in masina, voluntari?

Simt miros de balta si de apa calda:)))

 Later edit: Revin cu poze in curand, o imagine face cat o mie de cuvinte, mai ales daca nu mai poti sa vorbesti:)))