Heaven knows it’s hard times
Poate am crezut ca lucrurile au prin definitie o rezolvare cu de la sine putere, ca daca incetez sa ma mai zbat o sa conving lanturile sa se desfaca fara efort, ca nu e cazul sa fiu ca pestii care se prind in plasa si cu cat se zbat mai tare cu atat raman mai rapid fara aer in branhii si ajung direct in raiul acvatic al valurilor eterne.
Poate ca dragostea ar fi putut sa ramana mereu acolo daca nu s-ar fi grabit sa plece spre zari straine, peste ape, peste case peste capul meu. Am ramas in urma, privind frimiturile pe care le-ai aruncat cu generozitate. Well, this Hansel is going nowhere baby, nu mai vreau sa merg pe fire subtiri de Ariadna, pentru ca nu mai pot decat sa astept nenorocitul ala de minotaur sa-mi iasa in fata si sa terminam o data charada asta care a durat deja prea mult.
Poate ca doza zilnica de nebunie la birou ar fi putut sa creasca, mie mi-e destul de greu si cand se mentine asa de vreo luna plina. Si cerul stie ca urmeaza vremuri mai grele, I’ve seen worse in autumn.
Poate ca racoarea cu care ma acopar noaptea intre doua vise e doar respiratie de toamna, dar cu racoarea din mine cum ramane, cu ce imi mai acopar inima, cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta?:)) Ca simt toamna in oase nu e neaparat un lucru rau, vreau sa-i beau sangele in pahare cu must turbat de sederea prelungita in butoaie de lemn de stejar. Vreau sa-i fac multe toamnei asteia, cu conditia sa nu opuna rezistenta, nu-mi plac zbaterile prelungite, duc la violuri in loc sa potoleasca patima. Vreau sa ma plimb iarasi prin Dumbrava Sibiului, sa ma arunc in muntii de frunze uscate in care te scufunzi ca-n Marea Moarta, sa inceapa iarasi placuta leneveala de dupa-amiaza pe scarile facultatii, asa cum obisnuia in sweet october, sa intorc nepasatoare clepsidra si sa-mi spun asa, ca pentru mine, Ehhh, inca o toamna la activ, o rezolvam noi cumva si pe lady in yellow:))
Heaven knows it’s hard times and I wish you were in my heaven too. Cu toate golurile din el, pe care as putea sa le intregesc, dar n-o fac pentru ca ma tem de perfectiune:))
Poate ca rezolvarea tuturor relelor sta pe fundul unei sticle cu mesaj lichid si multe grade la activ, depinde doar de mana care ti-o ofera si de cat de repede isi va face efectul. Vlad dear, don’t let me be missunderstood!!!
septembrie 6, 2007 la 9:16 am
Doamne, ce cuvinte alese… parca ai fi cules cu mana ta cei mai dulci struguri de pe dealurile Tohanilor, le-ai fi zvarlit intr-un cos cu nuiele, si apoi i-ai fi jucat in picioare sa bem toti din aroma lor… si a ta…. fii fara grija, o sa-ti alungi acesti nouri negri de pe cap cand iti voi turna (palnie), pe gata, o licoare bahica cu vigoare de 40 grade. Si atunci vei inalta laude Domnului dar si stapanului tau, ca numai noi stim cum iti place tie…. work hard, play harder.
sa ne auzim cu bine cand ma intorc si sa ne revedem cu veselia specifica anotimpului,
au revoir – Vlad