Con toda palabra

A trecut vremea, prea mult timp am pastrat tacerea si, in silentio stampa, am preferat sa traiesc mai mult si sa scriu mai putin. Adica deloc:)

Au fost zile multe ca pasarile calatoare, nopti cu parfum de scortisoara strecurata subtil in cani de lut cu vinut fiert, bucurii si melancolie de ciocolata.

M-am mutat intr-o casuta din care mi-e greu sa plec in fiecare dimineata si spre care alerg in fiecare seara.

Astept finalul anului cu nerabdarea copilului care asteapta lucrarea de control de dinaintea vacantei, intrezaresc zapada si fuioarele de fum prelinse din hornul generos al cabanei. Trag aer adanc in piept ca sa izgonesc mirosul bradului ce parca imi creste bland in cutia toracica. Mi-a crescut un bradut in plamani si o sa-l impodobesc cu stele de Craciun:)) Daca n-as mai fuma…

Multe s-au schimbat, multe inca se transforma. Si daca anul asta a fost cel al completarii, cu siguranta urmatorul va veni cu schimbarea.

Mi-e teama sa ma gandesc la fericirea ce mi-a fost harazita, pentru ca zeii sunt intotdeauna invidiosi pe muritorii fericiti. Iti spun numele in soapta si numai noaptea, cand zeii dorm. Dar tu stii ca esti in sangele meu, ca un alcool subtil si stii ca Dumnezeu ii ocroteste intotdeauna pe oamenii beti:))

Si o sa inchei aici. Si o sa spun ca mi-e mai bine decat mi-a fost cred, in pantecul mamei. Sper sa dureze insa mai mult de 9 luni, prefer sa fiu copil batran decat sa ma nasc prematur si fara tine.

Multumesc par llegar a tu lado…