I hate goodbyes so a plus tarde!!!

Ma uit tamp in ecranul calculatorului si asta se intampla de cand am reinceput corvoada in biroul meu cel de toate zilele. Imi aduc aminte cat m-am bucurat ca o zevzeaca atunci cand am primit lap-ul de serviciu, acum un an, boy I was glad.

Si acum nimic, gol, secat, nimic nu imi mai trezeste amintiri, s-a terminat.

Maurul a invatat cat a putut, Maurul poate pleca spre alte zari, spre alta agentie.

Si ghici ce-a facut Maurul??!!?     Ei bine, surpriza, Maurul a plecat la alta agentie:))

Pe 21 ianuarie Anno Domini, voi bea prima cafea intr-un loc frumos, intr-un loc in care incepusem sa-mi doresc sa fiu, in alt loc decat cel de unde inca mai tastez acum.

Odiseea mea ) incepe ca si cum timpul s-ar putea intoarce indarat in clepsidra sparta. Si las in urma…urme…atat va ramane dar poate e bine si atat.

Cand a inceput totul acum 1 an jumate eu urcam scarile palatului din Cotroceni iar colegii mei le coborau. Acum le vom urca impreuna dar fiecare in alte locuri. Never apart, never divided, never alone.

Nu imi plac patetismele, lacrimile false puse cu penseta din recuzita inainte de ultima reprezentatie, ipocriziile frumos poleite in vorbe de la revedere iubitii mei colegi.

Am cateva maini de strans si cateva sticle de vin de baut for old time sake, dar eu plec cu tot ce am strans in mine si n-am de gand sa las sa se piarda nimic din ce mi-e drag.

Asa ca adio, dar raman cu voi si daca zarile-s deschise si nu ne trebuie vize n-avem nevoie decat de vise.

In industria care vinde vise invartim constant roata olarului, modelam si ne lasam usor usor deformati. Caci in advertising suntem si acolo ne intoarcem vrand-nevrand, usor si pe rand:))

Until we meet again…happyness will still be waiting on the bottom of a bottle of wine.