Change of plans…I did it my way!

Imi place teatrul, imi place foarte mult. Apreciez si cea de-a saptea arta atunci cand e bine facuta, bien misse en scene:))

Si mi-a placut tot timpul finalul neasteptat, chiar si atunci cand moare Romeo, sau cand ramane singur cu insomniile in batista. Scenariile twisted si intrigile sofisticate, schimbarile neasteptate si pistele false mi-au dat de fiecare data satisfactii mai mult sau mai putin intelectuale.

Dar nu mi-am pus niciodata problema ce s-ar intampla daca as fi pusa eu sa aleg finalul desi m-am jucat de-a scrisul de mult prea multe ori. But isn’t it ironic, in the end we are all actors on the world’s stage.

Mai tineti minte ultimul meu post in care imi anuntam plecarea din agentie? Ei bine am plecat. Dar nu unde stiam, nu la agentia cu care agreasem restart-ul in viata de 10 ore pe zi de client service.

A aparut brusc rascrucea, cadrul intermediar cu a doua propunere, intriga ce anticipa derularea unei alte actiuni, change of plan, switch-ul care urma sa schimbe totul.

Mi s-a oferit posibilitatea de a continua totul acolo unde am inceput. Acolo dar nu chiar acolo:))

Stiam toti oamenii si ei ma stiu pe mine. Stiam clientii and the other way around. Oferta asta a venit ca un pahar de sampanie, doar ca in loc sa il fi primit acum 4 luni, acum 1 luna sau atunci cand mi-am dorit cu ardoare sa fiu in Graffiti, a venit chiar cand imi facusem bagajele, imi cumparasem biletul si ma aflam cumva si cu un picior agata de scara trenului.

A fost o discutie pe care multe nopti de atunci am regretat-o. Nu pentru ca nu mi-ar fi convenit, ci pentru ca a stricat finalul asa cum mi-l imaginasem eu. Mi-a plantat in suflet nelinistea, indoiala si atunci am aflat pentru a mia oara ca deciziile nu sunt niciodata usoare, ca nu poti sa pasesti simultan cu ambele picioare pe 2 drumuri separate dar ca lumea apartine celor puternici. Si cei puternici trebuie sa aleaga.

Dupa 3 nopti nedormite am realizat ca daca maurul si-a facut treaba nu e neaparata nevoie ca maurul sa si moara:)) E doar o chestiune de scenariu.

Si am spus DA spunand simultan si ireversibil NU. Am ales cu inima si sper sa nu regret.

Sunt acum in inima Graffiti si bate mai tare ca oricand. Dar stiu in fiecare clipa ca sunt o rotita care o impinge sa pulseze si asta ma face oarecum sa dorm linistita.

Cred ca o sa ma mai duc la teatru, cred ca o sa apreciez infinit mai mult filmele cu final neprevazut. Si cred ca o sa ma trezesc luni dimineata cu un chef nebun de munca.

That’s the whole story…I did it my way!