In the mood for love…and hate…and forgetting

Cateodata simt ca nu mai simt nimic, dincolo de patimi, nervi, oboseala, ah, blestemata oboseala pe care nimeni nu mi-o intelege… De parca timpul ar ucide dragostea, ar sterge memoriile, clipele trecute, prezente, viitoare.

Dar ce dragoste mare e aceea care se lasa calcata in picioare si stearsa de timp? Inseamna ca n-a fost dragoste sau n-a fost mare:) It’s one way or the other!

Sunt mult mai previzibila acum, se pare, dar cum as putea sa nu fiu daca gesturile mele frumoase, invatate sau innascute, sunt intr-un numar atat de limitat? Daca tandretea cu care incerc sa surclasez toate rautatile zilelor ramane singura in oglinda, fara reflexie, mata, sparta si diforma in solitudinea ei.

Mi-am adus aminte de cum e sa te simti, all of a sudden, in the mood for love 

Si dupa acest scurt moment, aproape publicitar:), am revenit la oboseala, ura, uitare…

Gata cu masturbarea intelectuala, we got work to do…or not!