De luni sunt din nou la birou, functionala si cu piciorul recovered.
Nu credeam ca o sa zic asta atat de devreme, dar deja regret concediul, chiar daca a fost unul medical:(
Stiu ca munca l-a innobilat pe om, dar cateodata tare as prefera sa raman simpla si unemployed:)
Arbeit macht frei! My asssss!!!
Ma obsedeaza o melodie de ceva vreme, dar ma obsedeaza intr-atat incat imi da de gandit. Are we human or are we…what?
Ce ne face umani in afara de definitia din dex pentru cuvantul OM? Vorbirea articulata, mersul biped, inteligenta?
Dragostea, poate? Desi catelul meu cred ca ma iubeste mai mult decat multi pe care i-am numit candva boyfriend, lover, love of my life, Carlsberg? 
Anyway, suntem mai mult sau mai putin, only God can judge it better.
Ce mi-e clar e ca mi-am bagat piesa in cap si va rog sa ma ajutati cu o alta melodie si mai tare care sa mi-o scoata:)
So, name a song, name a tune, just name it!
Much ado about nothing.
Intr-o locatie stilish-classy-fuzzy bla bla, Marriott Hotel, a avut loc saptamana asta, in 2 zile fulger, evenimentul destul de mediatizat (cel putin pe radio Guerilla, pe care il ascult obsesiv la serviciu, pentru Tamango bineinteles) Brand Camp.
Am participat la un workshop care se anunta interesant, cel putin ca titulatura. Drumul “initiatic” al consumatorului de la inventarea rotii si descoperirea focului la avioanele cu reactie.
In practica a fost destul de dull, trainerul nostru era grabit sa prinda avionul, ne-a expediat mai devreme, ca la Romanica. Prilej de mare bucurie pentru multi dintre colegii de workshop care erau prezenti doar cu trupul, sufletul aflandu-se de multa vreme in restaurantul hotelului unde se anuntase lunch-ul.
Veni, vidi, viciu. De procedura.
Am plecat usor dezamagita dar cu moralul pe plus, de fiecare data cand vad altii mai prosti ca mine imi tresalta inima de drag.:)))
Asa ca, let’s brand it together, intre doua sarmalute in foi de vita…
Cerul ma loveste in moalele capului astazi cu norii lui grei de apa cu dubla personalitate, cand ploaie cand zapada.
Mi-s pleoapele lipicioase de caldura din birou, de starea de vineri, de sictir si dezinteres. Nu vreau o manic friday out, vreau doar sa dorm, un somn fara vise, somn bolnavicios de lung, sora cu moartea, var cu coma alcoolica.
Cand e frig afara tremur pe dinauntru, nu suport pe nimeni, nici caldura sobei care ma invaluie (soba my ass, by the way, ca e centrala termica si un nenorocit de calorifer de fonta).
Postul asta e asa, de incalzire, de bien-venu sau de un fresh new start.
Hello world, good bye happiness…
 | Pufica on All the sadness in the wo… |
 | destindevrabie on All the sadness in the wo… |
| Pufica on All the sadness in the wo… |
| destindevrabie on The Silver Effie |
 | vladp on The Silver Effie |
