And it was blood again, not on the dancefloor

Yup, I did it again. Inca n-am reusit sa vad filmul There will be blood, dar am reusit sa ma operez astazi, de data asta la picior:(

Se pare ca destinul meu e legat invariabil de bisturiu, de pensa si de doctori chipesi, Anatomia lui Grey pe calea Grivitei.

Anyway, acum sunt consemnata la domiciliu, cu o saptamana de concediu medical la activ, cu un sac de ciocolata si un vraf de carti la capatul patului si astept sa redevin Happy Feet again. A, era sa uit,  si cu antibioticele mele favorite:)

Exclus sa mai spun ca n-a prins anestezia, ca interventia chirurgicala  s-a intamplat live si ca m-a durut de mi-au sarit ochii ca la melc in tigaie, fusion my ass.

Deh, asta e,  o sa vad iarasi toate filmele bune, o sa dorm cand as fi fost in meeting-uri si PPM-uri si o sa ma plimb zilnic cate o ora prin cartier, recomandarea medicului. Avand in vedere ca locuiesc in Cotroceni…cred ca nu e chiar asa de rau in concediu medical, after all:)

Ma stric pentru ca-mi place

Ascult The Fratellis – Whistle for the choir.

Mananc o mandarina si stropesc biroul plin de hartoage cu sange vegetal nevinovat.

 Ma uit pe geam prin fumul albastru al ultimei tigari fumate pe pervaz. Ce casa frumoasa, ce toamna lunga sau ce iarna blanda, nu ma pot decide.

Astept seara sa gust un vinut negru, cules toamna tarziu de fete mari. Se spune ca e pacat sa bei vin de unul singur, asa ca o sa-l beau cu prieteni.

O sa-l bem incet, sa-si faca efectul. Si cand o sa-mi simt obrajii fierbinti si privirea aburita, o sa ma ridic, clatinata de un gand marsav, o sa ma uit la ceasul tarziu si… o sa mai iau o sticla de pe raft, asa ca sa-mi stea bine si sa ajung rau.

Ma stric dar cu placere, cu lucruri dragi, cu bani putini, cu oameni scumpi, cu dor, cu drag si mereu cu ultima suflare.

Ascult Chavela Vargas llorona si astept sa mi se scurga ziua printre degetele de la mana stanga.

Leapsa cu carti – Piua, anti-piua

Nu se pune pe anti-piua? Ei bine, daca am fost tagguita de vlad, ma simt responsabila sa intru in hora si sa joc.

5 carti pe care le-as lua cu mine pe o insula (pustie? de ce pustie? mie imi plac oamenii…):

In ordinea in care le-am citit si m-am indragostit de fiecare:

1. Cartea de nisip – Borges - delirium, oglinzi multiple in care te privesti fara a te reflecta, o carte in care timpul sta in loc si tu te invarti bezmetic prin preajma. O carte carusel, unde fictiunea se plimba brat-la-brat cu realul, fara a se fi cunoscut.

2. Pendulul lui Foucault – Umberto Eco - o poveste pentru copii mari. Daca ai rabdarea sa treci peste detaliile tehnice si matematice, intri intr-o poveste pe care amaratul ala de Dan Brown o pastiseaza cu mana tremuranda in Codul lui DaVinci. Cavalerii Rosi-Cruce, conspiratii si calcule matematice in catedrala Notre-Dame intr-o scriitura de maestru (Mare Maestru in Loja lingvisticii mondiale)

3. Daca am vorbit de un Mare Maestru, nu ma pot abtine sa nu nominalizez Maestru si Margareta – Bulgakov - o poveste in care Faust s-ar simti ca la Goethe acasa. Un umor negru, un diavol multiplu fatetat si o poveste de dragoste in care Margaretele zboara ca nalucile pe luna plina. Delicioasa carte, ca inghetata cu stafide.

4. Nostalgia – Cartarescu frate - pentru ca ma identific cliseistic in multe povestioare bine scrise, bine spuse, bine traite. Rememorarea copilariei a devenit usor un fel de mal de siecle si nici eu, se pare, nu ma simt prea bine.

5. Zei Americani – Neil Gaiman - ei bine, da, imi plac povestile, n-am uitat ca in copilarie am devorat toate cartile de mitologie, incepand cu Legendele Olimpului si teminand cu Mic dictionar de termeni mitologici. In Zei Americani i-am regasit pe toti, zeii puternici ai marilor culturi, amestecati de-a valma in cete si armate, pregatindu-se incrancenati pentru confruntarea finala, Armagedon-ul zeilor. 5 stele pentru Gaiman, si un Stardust daca mai incape:)))

 I tagg Alex, Ovidiu si Luiza.