All the sadness in the world

Asa simt uneori, out of the blue, cum ma cuprinde volens-nolens, toata tristetea si apasarea lumii intregi.

Merg pe strada si ma dor piciorusele schioape ale cateilor vagabonzi, mainile tremurande cu un chistoc de tigare infipte intre degetele murdare trimise la cersit, bolile batranilor care se intorc cu plasa goala de la farmacie si cu un nod in gat de la obida inghitita silit, in fiecare zi chinuita a vietii lor de nobody’s parent.

Mai mult ca oricand le vad fara sa ma fortez sa ma uit, le simt fara sa ma traga nimeni de poala rochiei, ma afecteaza mai mult decat un simplu tremur si o strangere de inima. Si mai mult ca oricand as vrea sa pot face ceva, cat de mic, dar sa incep de undeva, sa pun si eu prisosul meu in slujba binelui.

All the sadness in the world… and nothing to do about it?

Sunt o gramada de oameni cu suflet de aur care au gasit puterea sa faca, la inceput putin. Insa le-a facut Dumnezeu darul minunat de a intalni alti oameni cu inima buna si putinul lor s-a inmultit ca painile si pestii Mantuitorului.

Primul exemplu care-mi vine in minte este GIA

Insa sunt sigura ca sunt mai multi. Si imi doresc sa fie mai multi.

Caci daca n-ar exista astfel de oameni, cuvinte ca daruire, voluntar, caritate, iubire de oameni si grija fata de animalutze n-ar mai fi fost inventate si folosite, iar lumea asta, asa cum bine-o stim, ar fi fost un loc cu mult mai trist si mai urat decat ne-am putea-o imagina vreodata.

Concluzia mea; sadness ends when you start reacting, when you start careing, when you start…

The most inappropriate love…

… is probably the one that turns me on more than any other.

Pe principiul clasic al lucrurilor interzise care devin cele mai tulburatoare pasiuni in viata, o dragoste nepotrivita se infatiseaza dintr-o data ca suitable and appealing. Desi stiu de la bun inceput ca e o poveste moarta inainte de nastere, nespovedita si fara lumanare.

Imi place stilul felinei somnoroase aparent, plictisite aparent, care isi ridica doar coltul genelor ca sa te priveasca usor apatic, desi cumva in sinea ei iti pregateste patul cald din sucurile gastrice, in stomacu-i primitor:)

Stilul asta nu ma lasa sa mor – nu ma lasa sa traiesc, jocul de-a rece-cald, imi suscita brusc interesul and I fall for it, every time.

Insa in momentul in care se ajunge la frectii la picior de lemn, la erectii premature sau la prea mult zgomot pentru nimic… gasesc mai mult decat flasca pasiunea initiala, searbada nebunia primelor momente si talambe declaratiile fara acoperire.

So, think twice, but think!

Although I find it hard to do with your sex on fire

And it was blood again, not on the dancefloor

Yup, I did it again. Inca n-am reusit sa vad filmul There will be blood, dar am reusit sa ma operez astazi, de data asta la picior:(

Se pare ca destinul meu e legat invariabil de bisturiu, de pensa si de doctori chipesi, Anatomia lui Grey pe calea Grivitei.

Anyway, acum sunt consemnata la domiciliu, cu o saptamana de concediu medical la activ, cu un sac de ciocolata si un vraf de carti la capatul patului si astept sa redevin Happy Feet again. A, era sa uit,  si cu antibioticele mele favorite:)

Exclus sa mai spun ca n-a prins anestezia, ca interventia chirurgicala  s-a intamplat live si ca m-a durut de mi-au sarit ochii ca la melc in tigaie, fusion my ass.

Deh, asta e,  o sa vad iarasi toate filmele bune, o sa dorm cand as fi fost in meeting-uri si PPM-uri si o sa ma plimb zilnic cate o ora prin cartier, recomandarea medicului. Avand in vedere ca locuiesc in Cotroceni…cred ca nu e chiar asa de rau in concediu medical, after all:)

Good things happen’ to those who wait

Pentru ca viata mai poate avea si simtul dreptatii si pentru ca tot ma pregateam eu saptamana viitoare sa primesc cadouri de ziua mea, mi-a sunat clopotelul  si am primit 1 saptamana la Viena pe banii agentiei:)))

Maine dimineata, cu somnul in fapt, voi ajunge la 6 pe OTP pentru ca la 8.30 sa zbor cu Austrian Airlines spre minunata capitala a valsului. M-am documentat deja, stiu tot ce vreau sa vad, tot ce vreau sa gust, stiu si unde o sa dorm, lucru pe care cateodata am tendinta sa nu-l stiu nici in Bucuresti:))

Sambata voi juca fotbal pentru echipa agentiei worldwide, este cupa inter-agentii si o sa joc romaneste domnule, cu numarul 10 pe tricou. Heil Hagi.

Dupa uikendul minunat pe care cred ca-l voi petrece cu activitati sportivo-culturalo-gastronomico-bahice, urmeaza o saptamana de training si intership la agentia de publicitate surora din Viena, I’m gonna bust my ass working like a hound dog. Yeah rrright:)))

Pentru prietenii care cred ca incerc sa ma sustrag de la datul de baut miercuri ma voi pregati cu licori auslandisch si promit ca nu voi lasa primul meu sfert de secol neudat. Bem la retur si retroactiv, asa sa ne ajute Dumnezeu si Johann Strauss:)

Revin in tara pe 21 septembrie seara si imi voi dori probabil sa vad lebede pe lacul din parcul Titan si trasuri cu cai imparatesti pe Calea Victoriei. Dar pana atunci o sa ma delectez cu originalele.

Time flyes, close your eyes, come with me…

… A trecut prea mult timp sau poate prea putin sau poate niciodata de-ajuns. In curand voi implini un an in agentie, in curand voi aniversa jumatate din 50:)), in curand imi voi implini toate visele si astazi tocmai mi-am mai indeplinit unul, the greatest love of all, neverending happiness together.

As fi vrut sa mai am timp sa privesc in urma, sa imi pot da seama cum am curs pana azi si sa-mi indrept apele poate spre alte maluri, dar then again, cine mai are timp sa se uite spre trecut cand prezentul imi ocupa tot timpul? Sunt acum un rau tanar si navalnic si nu prea ma mai intereseaza spre ce ma indrept atata timp cat stiu ca ma voi varsa in tine:)))

Ma distreaza toate stavilarele care-mi apar in cale, nu ma mai obosesc sa le ocolesc pentru ca stiu ca pot sa trec peste ele, ma amuza talentul interpretilor de tot felul care vad focuri de artificii pe fundul marii, acolo unde altii au scufundat caravele, imi place sa vad viata plimbandu-se pe malul raului meu cu tine de mana, imi doresc sa nu ma opresc in golfuri dar nici sa plutesc in ape prea adanci si daca tot n-am cum sa opresc timpul macar sa curg o data cu el.

Mergem mai departe. Mergem mai departe? Mergem? 

Oricum nu asteptam un raspuns:))))